Din viața mea

MATERIAL CU CONȚINUT PENTRU ADULȚI

Materialul prezentat reflectă diverse situații din viață, mai mult sau mai puțin discrete, ale autorului.

Îmi aduc aminte, cu oareșcare nostalgie, de acea perioadă a tinereții, când ideea de a mă căsători mi se părea o absurditate...

De ce "să mă leg la gard", când lumea este atât de mare, de frumoasă, de plină de femei?...

Poate că și "startul" a fost de vină.

Încă de mic, mi-a plăcut să am de-a face cu copii mai mari ca mine, mi-a plăcut să stau printre adulți, să ascult ce vorbesc, chestii.

Totodată, așa s-a nimerit, că de la o vreme, am început să arăt mult mai matur decât cei de-o vârstă cu mine.

La doisprezece ani, de exemplu, îmi dădeai, cu ușurință, paisprezece...

Așa se face, sau poate și norocul, că... de la doisprezece ani am început să particip la diverse "ceaiuri", cum le zicea pe vremea aia - petreceri unde se bea, se dansa și, unii dintre participanți se retrăgeau în diverse încăperi și se luau la mozol, făceau sex, chestii...

Eram la o astfel de petrecere, când, un el și o ea, „tineri și neliniștiți", au hotărât să-și înceapă viața de cuplu în văzul nostru, al tuturor...

Au adus, pur și simplu, un cearceaf, l-au întins pe covor, apoi s-au dezbrăcat.

Muzica era dată asurzitor de tare, noi dansam în jurul cearceafului - de fapt, uitându-ne la ei - timp în care ei... au inaugurat ce era de inaugurat.

Nu știu dacă, atunci când i-a perforat himenul, fata a țipat, întrucât muzica a acoperit orice zgomot...

Urla James Brown din toți rărunchii!

Atunci am putut să văd și eu că... poveștile cu râurile de sânge ieșind din proaspăt făcuta femeie sunt... doar povești.

Totodată, m-am lămurit și că himenul nu este confecționat din cine știe ce material rezistent, pe care, pentru a-l perfora, trebuie să te lupți, mai rău ca la Verdun!...

Am văzut și că fata, proaspăt devenită femeie, nu trebuie neapărat să plângă, de regrete și de durere, ci poate și să sară-n sus de bucurie și să plece, în pași de dans, spre baie.

Una peste alta, pentru mine cel puțin, a fost o experiență pe care am considerat-o lămuritoare, educativă chiar!...

Singura mea problemă era că, atunci când ajungeam acasă, trebuia să fiu foarte atent ca să nu mă simtă ai mei că am consumat alcool - doar veneam de... „la joacă"!...

Noroc cu un prieten, mult mai mare ca mine, care m-a învățat să iau și să mestec frunze de pătrunjel - puteți încerca!

El, întrucât avea carnet și-i lua mașina lui tac-su, mereu folosea metoda, ca nu cumva, în caz că-l oprește miliția, să-i facă pe ăia suspicioși...

Oricum, șansele de a fi oprit în trafic erau minime, întrucât băiatul avea la mașină un număr cu 1-B și trei cifre.

Cei care au trăit în acele vremuri știu foarte bine ce însemna să ai o mașină echipată cu asemenea numere de înmatriculare...

Mai mult sau mai puțin întâmplător, m-am „infiltrat" în cercul ăsta, chiar dacă, din punct de vedere al vârstei, nu prea corespundeam...

Acolo am văzut-o și cunoscut-o și pe Mia, o fată de vârsta mea, emancipată foarte, pusă pe distracție, destul de liberă, părinții fiind plecați în străinătate, la o ambasadă, ea rămânând în țară, cu o bunică destul de ușor de... manipulat.

Părul, de un blond strălucitor, ochii de un albastru precum cerul, fără pic de nori, o față frumoasă, cu un zambet destul de reținut, finuță, însă deja destul de dezvoltată la capitolul mamele, cur destul de bombat, craci lungi și drepți...

În fine, o fată arătoasă și... deșteaptă!

Nu a trecut mult și, din diverse „surse", am aflat că... deja este femeie.

Mai mult, tot „sursele" m-au informat că, atunci când s-a hotărât, i-a cerut unui tip din grupul nostru, om la douăzeci de ani, să o defloreze - nu tu dragoste, amor ghebos, chestii!

Treaba a fost făcută, ca să fie făcută, fără dulcegării, prostii, giumbușlucuri...

Pe Mia nu puteai să o ai!

Te avea ea pe tine, dacă te vroia!...

O voință nespecifică unui copil, dacă ar fi s-o luam după standarde...

Un tip, de vreo șaptesprezece ani, a încercat, o dată, s-o ia, că așa vrea el.

Tot ce a primit a fost o durere teribilă în coaie - fata i-a tras un genunchi în „părțile moi", de i-au sărit ochii din cap!

Începând de pe la șapte ani, fiind împreună cu părinții în Japonia, se antrenase, timp de patru ani, la un dojo unde se preda, am aflat mai tarziu, de la ea, Aikido.

La vremea respectivă, noi, pe aici, știam de Judo, de Karate, chestii, însă nu prea auzise nimeni de Aikido...

Revenită în țară, și-a adus tot felul de manuale și, zilnic, se antrena.

Nu arăta în nici un fel că ar fi a dracului, agresivă, chestii.

Pur și simplu, era o fată OK, până în clipa în care te punea dracu' să încerci s-o agresezi, fizic...

În fine, înainte de a continua povestea cu Mia, să vă povestesc pățania mea...

Eram, tot așa, la un ceai, cu o bere și un covrig, ba dansând, ba uitându-mă pe pereți, sau cum dansau ceilalți...

Mia nu era de față - n-a putut să vină, din cine știe ce motive.

Pe la nouă seara, mă pomenesc cu o tipă, al cărei nume nu contează, că mă ia de mână și mă îndeamnă s-o urmez...

Fata, se vedea pe ea, beată și supărată ca dracu'...

Tocmai ce trăsese o ceartă urâtă cu prietenul...

Mă trage într-un dormitor și, fără vreun comentariu, mă întinde pe pat, pe spate, apoi, destul de violent, îmi trage de nădragi, lăsându-mă-n pula goală...

Eu, virgin, chestii, însă instinctul își spune cuvântul...

Nu pierde timpul - pur si simplu își aruncă chiloții pe undeva și... mă încalecă.

Sincer, n-am simțit nimic, sau... nu mare lucru!...

Singurul ei comentariu, în timp ce-mi făcea tot soiul de chestii, pe care, mai târziu, am învățat să le apreciez, a fost:

• Ce bun ești!... La vârsta ta!...

Eu, tămâie! Ce să zic?!?...

Când lucrurile erau în plină desfășurare, apare buna ei prietenă, care, văzând ce se petrece, închide și încuie ușa pe dinăuntru, apoi, aproape isteric:

• Tâmpito! Te caută ăla peste tot! Dacă te prinde, te bate și pe tine și pe copilul ăsta de vă merg fulgii, la amândoi!...

Nu mai stă la discuții, ci, pur și simplu, vine și o trage pe gagică de pe pula mea:

• Hai, idioato, pune-ți chiloții pe tine și ieși de aici!

Rămân așa, cu pula sculată și udă...

Când mă ating și simt acea umiditate specifică, mă umplu de scârbă...

Scap, subit, de erecție, îmi trag chiloții și pantalonii pe mine, apoi plec, disperat, să găsesc baia, să-mi spăl și eu puța - mă simt murdar, pângărit, total nemulțumit...

Știu deja că e chestia pe care o fac toți atunci când se retrag prin diverse cotloane, însă una e teoria și... alta practica!...

Mă prinde de mână amicul de douăj' de ani:

• Hai, că trebuie să dispari de-aici!

Mă ia cu mașina lui cu numere mici și mă lasă în fața blocului, la mine acasă...

Refuz mâncarea, orice - mă bag în baie, mă dezbrac și trec sub duș...

Mă dau cu șampon, dar când ajung la punctul sensibil, constat că-mi revine erecția...

N-apuc s-o belesc de trei ori, că... explodez!

Explozia ca explozia, însă nu-mi pot scoate din minte imaginea fetei, de șaptesprezece ani, care tocmai ce m-a băgat în lumea adulților!...

O țin belită, o frec, sunt terorizat și extaziat, în același timp!...

Nu trec trei zile, că mă sună... Mia...

Sincer, sunt mirat, întrucât nu-mi aduc aminte să-i fi dat numărul meu de telefon - oricum, până acum fata nici măcar nu m-a prea băgat în seamă...

Mă întreabă ce mai fac, cum mă simt, apoi, scurt și la obiect, îmi povestește că vrea s-o însoțesc, sâmbăta care urmează, la un ceai, organizat de unul dintre prieteni.

Este momentul să-mi amintesc că amicul meu, cel matur, de douăzeci de ani, m-a sfătuit să mă feresc să-mi mai fac apariția, cel puțin o lună...

Îi povestesc chestia asta și Miei.

Asta, furioasă de o pot simți chiar și prin firul telefonului:

• Auzi? Tu mergi acolo cu mine, ai înțeles? Dacă încearcă bețivul ăla ceva, îi pun coaiele pe gard!... Proastă e aia dacă mai acceptă să se împace cu el! Boul dracului!...

Eu, destul de timid:

• Mia, ești... sigură?

• Băăăăăăiiii! Dacă e să nu mai participe cineva la chestiile noastre, el e ăla, că prea se îmbată ca porcul! Dă-l dracului!... Mamă, să vezi ce cafteală-i trag!...

Acum, după o viață, știu bine că întotdeauna am fost un pacifist, evitând violența, până-n ultima clipă.

Probabil că așa sunt eu construit...

• Mia, dacă e să vin, nu vin decât dacă-mi promiți ceva...

• Da, ce vrei?

• ... Vreau ca... să-l lași în pace...

• Adică să-l las să se ia de tine?!?

• ... Poate că n-o s-o facă...

Se face liniste...

• Bine, uite, dacă nu se ia de tine, scapă cu coaiele întregi!... E bine?...

Habar n-am - s-o cred, să n-o cred... Știu că e renumită ce tehnici necunoscute pe aici, are...

Sunt convins că, dacă vrea, îl bagă-n spital, dacă nu-l trimite direct la cimitir...

În fine, accept.

În ziua și la ora stabilită, ne prezentăm la petrecere.

Fata nu pierde timpul:

• Băăăăăi! Să vă fie clar! Băiatul ăsta e cu mine! Să dea dracu' să se ia cineva de el, aici, sau în altă parte, că-l rup!...

În fine, bem, dansăm, iar pe la nouă și jumătate, ne retragem.

Mia are grijă să-mi spună, pe un ton autoritar că, a doua zi, duminică, pe la cel târziu zece dimineața, mă așteaptă la ea acasă...

Bâjbâi un pic, însă reușesc să dau de casa ei.

Mă prezintă bunicii ca fiind un partener de antrenament, apoi mă ia de mână și mă conduce într-o cameră plină de tatami-uri, șpaleți, frânghii atârnate din tavan, chestii...

Încuie ușa, apoi, tacticos, se apropie de mine:

• Eu nu sunt beată și nici n-am de gând să te violez - vrei să faci amor cu mine?...

Dacă n-ați văzut vreo curcă beată, ar trebui să vă uitați la mine...

Cred că, deja, mandibula mi-a căzut pe piept...

De ochi, ce să mai spun?...

Mi-au ieșit demult din orbite!

Fata este îmbrăcată într-un kimono, de care scapă urgent, rămânând așa cum a făcut-o mă-sa...

Nu știu dacă mimetismul, sau dorința de a arăta că și eu sunt, într-o oarecare măsură, emancipat, mă fac să-mi dau jos țoalele de pe mine...

Mă măsoară, din cap și până-n picioare:

• A avut dreptate, boarfa, n-a mințit! Ești foarte bine dezvoltat, pentru vârsta ta!...

Mi se aruncă, în genunchi, la picioare, mă prinde de bucile curului, să nu pot fugi, apoi, cu entuziasm, mi-o prinde cu buzele și mi-o ia în gură...

Senzațiile sunt insuportabile - sar, icnesc, dau să fug...

Mă ține, cu forța, însă, e clar, mă lasă mai ușor, până ajung să suport tratamentul, să mă obișnuiesc...

Mă îndrumă să mă întind pe spate...

Nu știu ce-mi face, însă e chestiune de puține minute până să simt că urmează să se întâmple chestia aia, explozivă...

Vreau s-o avertizez - în timp ce-mi ține, ferm, pula-n gură - cu o mână ținându-mă de pulă, cu cealalta mână-mi pune un deget la buze, în sensul că... să tac.

Atunci a fost prima oară în viața mea când o femeie mi-a înghițit slobozul...

Nu vă pot descrie ce scârbă m-a apucat!...

Ca să fie treaba completă, Mia îmi aplică o priză, apoi, cu forța, își apropie buzele de ale mele - îmi bagă limba-n gură...

Sunt siderat, blocat, atât fizic, cât și psihic...

Mi se uită-n ochi cu o dragălășenie de mă înmoaie...

• Niciodată să nu-ți fie scârbă de tine!...

Tot ce sper este să nu vrea să ne jucăm și cu căcatul și cu pișatul meu!...

Una peste alta, după câteva minute, realizez că lucrurile nu stau așa de rău pe cât îmi închipuiam eu, cu mintea mea de copil, neumblat pe la femei...

În fine, dacă tot ne frecăm, fredonăm, chestii, iar sunt cu pula sculată, așa că Mia profită de ocazie și și-o bagă-n pizdă - cam greu, adevărat, însă reușește...

Stă călare pe mine, cu pula adânc înfiptă în pizdă...

Mi se uită în ochi:

• Fii atent! S-ar putea să dai peste tipe care să vrea să le dai limbi în pizdă! Să n-o faci! Noi, acolo, avem diverse scurgeri, suntem murdare, nu ca voi!... Să nu dai limbi! Să-ți păstrezi demnitatea! Tu ești bărbat!...

Iar mi se uită în ochi:

• Cu mine, nu-i problemă, însă va trebui să înveți ca, atunci când îți vine să ejaculezi, s-o scoți de acolo - ideea e de plăcere, nu de... împuiere!...

Nu știu ce și cât simte Mia pentru mine, însă cert este că, deja, după două săptămâni, viața fără Mia mi se pare imposibilă...

Nu-mi mai arde de școală, de orice altceva, ci numai de Mia!...

Habar n-am, nici măcar în ziua de astăzi, de unde, însă, după vreo două luni, Mia află că eu și învățătura am devenit cam... paraleli.

Hait! Schimbă macazul!...

Scoate carnetul de note și mi-l arată - zece pe linie, cu excepția unei note de nouă...

Chiar mi se scuză, pentru nota de nouă, explicându-mi că era la ciclu și că avea niște dureri menstruale de-i venea să se urce pe lampă...

Concluzia este simplă și clară:

• Vrei pizdă, înveți! Altfel, n-ai decât să ți-o iei la labă, iar pe la mine nu mai ai ce căuta!...

Ajungem la concluzia că urmează să vin la ea și să învățăm împreună, iar ca supliment, urmează să mă introducă și în tainele autoapărării...

Urmează câteva luni grele, cu mult efort, atât fizic, cât și intelectual - învățat la greu, antrenamente ca la balamuc, plus bonusul de natură sexuală...

Cert e că profii mei sunt de-a dreptul uimiți - astfel de performanțe n-am mai atins niciodată!...

La limba engleză, de exemplu, devin cel mai tare din clasă.

La sport, proful belește ochii, constatând ce condiție fizică și mobilitate am căpătat, chestii, socoteli!...

Pe de altă parte, Mia-și pierde interesul pentru toți băieții cu care o mai ardea - ajungem să avem o relație exclusivistă.

Maică-mea devine de-a dreptul furioasă, pentru că, venind acasă, refuz să mănânc, însă nu poate să nu observe că, totuși, nu par înfometat...

Ne hrănește bunica Miei de n-avem treabă!...

Încearcă tata să afle de la mine ce și cum, însă, în afară de faptul că-i povestesc că învăț împreună cu o colegă, n-au ce scoate de la mine...

Se duc, săracii, la școală, se interesează, află despre progresele mele, așa că, până la coadă, ajung să tacă...

Tata, mai șmecher, mă amenință că nu mă mai lasă să plec nicăieri.

Răspunsul, însă, este de o duritate extremă, pentru vârsta și poziția pe care o am:

• Dacă vrei să nu mai vin deloc acasă, n-ai decât! O să ajungi să mă cauți cu miliția!...

Deh, rușine mare! Cum să-ți fugă copilul de acasă?!?...

Trec, așa, mai bine de doi ani...

În sfârșit, vine și momentul când, vrem, nu vrem, trebuie să facem o pauză - se întorc părinții Miei, într-un concediu prelungit.

Nu vrea să-mi facă cunoștință cu ei, așa cum, de altfel, nici eu nu am ținut să-i fac cunoștință cu ai mei...

Îmi spune, la o înghețată, că urmează să nu ne mai vedem, sau să ne auzim, deloc, cel puțin două săptămâni, pentru că pleacă, cu mașina, într-un tur al României, mânăstiri, munte, mare, chestii.

Săptămânile trec greu, greu de tot - se face luna, iar despre Mia, habar n-am.

Îmi iau inima-n dinți și sun la telefon - nu-mi răspunde nimeni...

După o lună și jumătate, îmi aduc aminte de prietena Miei, Amalia.

Iau legătura cu ea.

Tipa, aproape mută...

• Cum, tu... nu știi nimic?!?...

Îmi cere să ne întâlnim, apoi mă conduce într-un... cimitir din București.

Acolo, patru morminte, relativ proaspete...

Citind numele de pe cruci, nu-mi vine să cred!...

Îmi povestește că, în munți, pe niște serpentine, mașina a luat-o razna și a căzut într-o prăpastie - Mia, părinții și bunica, au murit pe loc...

Nici nu știu cum m-am despărțit de Amalia...

Habar n-am care mi-a fost traseul în orele următoare.

Hălăduiesc, de nebun, prin oraș...

Noaptea, după douăsprezece, ajung, în sfârșit, acasă...

Părinții, puși, normal, pe scandal - un puști de nici cinsprezece ani să lipsească de acasă în halul ăsta!...

În schimb, văzând cum arăt, se face o liniște mormântală...

A doua zi, dimineață, iau patru garoafe și mă duc la cimitir.

Pun câte o garoafă pe fiecare mormânt - de atunci, n-am mai trecut niciodată pe acolo...

De asemenea, am rupt-o și cu grupul cu care mergeam la distracții...

Un timp, au încercat să mă caute, însă, dacă am tot fost inabordabil, au renunțat și ei - cu siguranță aveau lucruri mai bune de făcut, plus acea superficialitate specifică vârstei...

Nu, nici o clipă nu mi-a trecut prin cap să o termin și eu cu viața...